Complicele

Ei mă răstignesc, iar eu trebuie să fiu crucea şi cuiele.
Ei îmi întind potirul, iar eu trebuie să fiu cucuta.
Ei mă înşală, iar eu trebuie să fiu minciuna.
Ei mă aruncă în flăcări, iar eu trebuie să fiu iadul.
Trebuie să aduc prinos de recunoştinţă, laudă fiecărei clipe.
Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile.
Ponderea exactă a universului, smerenia, bucuria.
Trebuie să justific tot ce mă răneşte.
N-are importanţă fericirea ori nefericirea mea.
Sînt poetul.
Jorge Luis Borges, Poezii, Polirom, 2005, traducere Andrei Ionescu