Sâmbătă, 27 martie 2010, Drobeta-Turnu-Severin şi comuna Şişeşti s-au aflat, pentru o zi, în centrul atenţiei lumii culturale şi mediatice. Motivul l-a constituit Marşul Cultural Internaţional „Nichita Stănescu”. Evenimentul, aflat la cea de-a treia ediţie – prima fiind în august 2008, la Băile Heculane, iar a doua în septembrie, acelaşi an, la Curtea de Argeş – a fost dedicat memoriei lui Nichita Stănescu, a cărui aniversare va fi la sfârşitul acestei luni (31 martie). Manifestarea s-a derulat sub egida Consiliului Judeţean Mehedinţi şi a Centrului Cultural al acestui for, centru care, începând cu 18 martie, poartă numele marelui poet român.
La adoptarea acestei iniţiative au votat în unanimitate toţi membrii consiliului, indiferent de culoarea politică. Acest caz de unanimitate este fără precedent în istoria recentă a judeţului. Iniţiatorul demersului a fost poetul Laurian Stănchescu, numit, de curând, prin ordinul prefectului de Mehedinţi, Ion Mîţu, preşedinte al Comisiei Judeţene de Cultură. El s-a bucurat de receptivitatea preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Marius Bălu, şi a noului director al Centrului Cultural „Nichita Stănescu”, Marian Popescu.
Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge
Chiar dacă organizatorii şi participanţii au avut natura de partea lor, blândul soare primăvăratic însoţindu-i permanent, ziua n-a fost deloc una uşoară. S-au trezit în zorii zilei, pentru că autocarele care urmau să-i ducă în comuna Şişeşti aveau ca oră de plecare 7,30, de pe esplanada Palatului Cultural „Teodor Costescu”. Odată ajunşi în comuna Şişeşti, oaspeţii au fost întâmpinaţi de primarul aşezării, Marian Răducan, care a ţinut să le mulţumească organizatorilor pentru faptul că au ales ca punctul de plecare al acestei acţiuni să fie aşezarea pe care o păstoreşte. „Mă simt mândru că fac parte din această localitate, care, în 1981, datorită profesorului Titu Dinuţ, s-a bucurat de vizita marelui poet Nichita Stănescu”, a spus prim-gospodarul comunei, care le-a urat apoi temerarilor iubitori de poezie şi de Nichita să ajungă cu bine la Turnu-Severin.
Marian Popescu, tânărul director al Centrului Cultural „Nichita Stănescu”, a declarat că asistăm la un moment important pentru viaţa culturală mehedinţeană, în special, pentru viaţa culturală a României şi a Serbiei, în general, şi a salutat prezenţa artiştilor sârbi, devotaţii prieteni ai lui Nichita. „Vă mărturisesc că, atunci când, alături de poetul Laurian Stănchescu, am pus bazele acestui marş cultural, a fost nevoie de o vizită la prietenii noştri sârbi. Ia-m anunţat că o să mergem treizeci de kilometri pe jos. Replica lor a fost uluitoare: «Pentru Nichita, vom merge şi treizeci de kilometri pe sub Dunăre, dacă e nevoie». Mulţumesc tuturor celor care au dat curs invitaţiei noastre de a participa la această acţiune inedită şi îndrăzneaţă, precum şi preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Marius Bălu, fără sprijinul căruia nu am fi putut demara această acţiune. Haideţi, împreună, să scoatem Mehedinţiul din această stare de semiletargie, să dovedim că putem întreprinde acţiuni majore. Împreună cu parlamentarii noştri, cu consilierii judeţeni, cu reprezentanţii partidelor politice, să dovedim că Mehedinţiul trebuie să se ridice şi să ajungă acolo unde îi este locul: în fruntea României”, a îndemnat Marian Popescu.
Pledoarie pentru respectarea valorilor
Marius Bălu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, a amintit faptul că despre oamenii mari este foarte greu să vorbeşti mai ales când ei înşişi sunt maeştri ai Cuvântului. „Pentru ei putem face însă altceva: să-i admirăm, să-i respectăm, să le povestim copiilor noştri despre operele lor, să-i preţuim şi să ne amintim mereu de ei, fie în gând, fie prin manifestări de genul acesteia. Cred că oricine l-a cunoscut pe Nichita, fie numai şi pentru o clipă, oricine l-a citit şi l-a ascultat, sau a auzit poveşti despre Nichita, îi poartă o amintire dulce, tandră, cuvioasă. Cred că acolo unde se află acum – şi aş vrea să cred că se află chiar în inimile noastre – , cu bunătatea lui imensă, se bucură de faptul că astăzi îi adorăm paşii de la Şişeşti la Severin”, a afirmat preşedintele Bălu.
„Fratele Adam” despre „fratele Nichita”
Despre eveniment şi despre prietenul său Nichita Stănescu a vorbit şi „fratele Adam”, marele poet sârb Adam Puslojić, membru din 1995 şi al Academiei Române. „Asistăm la un miracol – a spus acesta. Vă mărturisesc că eu nu l-am crezut pe Laurian atunci când mi-a vorbit pentru prima dată de acest proiect. Iată că uneori este posibil şi imposibilul, aşa cum şi Nichita Stănescu a fost un caz unic, nu numai de poet total şi absolut, ci şi de om simplu, de Dumnezeu aşa mai micuţ, care, atunci când a respirat, a alcătuit miracole. Vreau să vă spun că eu sunt înfiatul Ploieştiului, datorită miracolului care a fost Nichita, eu sunt primul om declarat Cetăţean de Onoare al oraşului Ploieşti după cel de-Al Doilea Război Mondial. Aşa cum noi l-am înfiat pe Nichita la Belgrad: este singurul om din lume care poartă cheia de aur a oraşului nostru, nefiind nici rege, nici şef de stat, nici prim-ministru, ci rege al poeziei…”
„Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte”
Adam Puslojić le-a vorbit apoi celor prezenţi despre celebrele autoportete stănesciene. „Să ştiţi că Nichita în viaţă a scris 24 de autoportrete în versuri. A desenat şapte. Primul şi ultimul desen l-a făcut la Belgrad. În celebra sa carte «Belgradul în cinci prieteni» se află primul autoportret, iar cu numai o lună înainte de apleca spre veşnicie, a conceput ultimul autoportret în care semăna cu portretul lui Eminescu tot de mâna lui Nichita alcătuit. Din cele douăzeci şi patru de autoportrete în versuri, Nichita a scris şapte la Belgrad, printre care primul şi ultimul. Acesta pe care îl ţin eu acum în braţe este primul dintre ele, binecunoscut: «Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte». Ceva mai miraculos nu a spus nimeni în lume, căci ce altceva este poetul dacă nu «o pată de sânge care vorbeşte», dar şi fiecare om ce este dacă nu tot «o pată de sânge care vorbeşte». Totul printr-un simplu gest de dăruire, pentru că el a venit la mine în casă iar eu l-am rugat: «Nichita, frate, scrie şi tu ceva». El mi-a răspuns: «Bătrâne, n-am talent». «Bine», zic, «atunci scrie aşa: Eu, Nichita Stănescu, poetul naţional al României, n-am talent.» S-a retras apoi şi a scris acest mesaj miraculos. Când s-a despărţit de noi, cu două luni înainte de veşnicie, a scris asta: «Eu m-am născut după ce am murit. După ce am murit, m-a înfiat cuvântul.» Să ştiţi că Nichita nu că este cu noi sau peste noi. Nichita este în fiecare din noi”, a conchis marele poet sârb.
Drobeta-Turnu-Severin, pe axa marilor evenimente culturale internaţionale
Iniţiatorul Marşului Cultural Internaţional „Nichita Stănescu”, poetul Laurian Stănchescu, a povestit apoi cum de a ajuns Nichita să vadă Şişeştiul: „După ce l-am invitat şi am venit cu el pentru prima dată în judeţ, Nichita m-a rugat să mergem să vedem ceva extraordinar în judeţ. Atunci, câţiva prieteni severineni, printre care şi Valentin Vasilescu, aici de faţă, au propus să mergem la un olar celebru din comuna Şişeşti, astfel că, în peregrinarea noastră, am oprit la casa profesorului şi poetului Titu Dinuţ. Evenimentul acesta aşază oraşul Drobeta-Turnu-Severin pe axa marilor evenimente culturale internaţionale.”
În încheiere, Doiniţa Chircu, deputat din partea PD-L Mehedinţi în Parlamentul României, a subliniat imensa dimensiune morală a evenimentului. „Centrul Cultural Mehedinţi renaşte, şi nu oricum, ci la dimensiunea numelui pe care şi l-a asumat”, s-a arătat încrezătoare doamna deputat, care a citit apoi câteva versuri din opera stănesciană. Ulterior, cei prezenţi au vizitat Liceul Teoretic „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.
Refăcând un traseu intrat în mitologia poeziei
Marşul s-a desfăşurat pe o distanţă de 30 de kilometri, de la Şişeşti la Drobeta-Turnu-Severin (singura porţiune pe care s-a apelat la autocare fiind Dealul Colibaşi), un traseu pe care, cândva, Nichita Stănescu l-a parcurs el însuşi, lăsând mărturii pe care oamenii locurilor le păstrează cu sfinţenie. Au mărşăluit, alături de participanţii români, mari scriitori şi artişti din Serbia: Adam Puslojić, Dragoljub Firulović, Miljurko Vukadinović, Mafa Hadjiahmotović, Skalušević Saša, Ivan Tomić. Startul s-a dat din localitatea Ciovârnăşani, la ora 9,30, panglica fiind tăiată de Marius Bălu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, şi de poetul sârb Adam Puslojić. La eveniment au luat parte şi doi maratonişti ai Clubului Sportiv Municipal, Cătălin Poenaru şi Samoel Biţă, dar şi numeroşi oameni politici, printre care preşedintele PNL Mehedinţi, Liviu Mazilu, şi preşedintele PSD Drobeta-Turnu-Severin, Marius Screciu. După ore bune de mers, sute de litri de apă plată şi biscuiţi înfulecaţi pentru a păcăli foamea, temerarii ambasadori ai lumii stănesciene au ajuns la Drobeta-Turnu-Severin în jurul orei 15, fiind întâmpinaţi de viceprimarul Mircea Grosu.
S-a poposit apoi în parcul Colegiului Naţional „Traian”, la statuia poetului Mihai Eminescu, unde participanţii şi-au tras sufletul, au improvizat o conferinţă de presă şi au vorbit despre viaţa şi opera lui Nichita Stănescu, acest fascinant univers poetic cu care judeţul nostru se poate mândri că s-a intersectat. Marşul Cultural Internaţional „Nichita Stănescu” 2010, prin „nebunia” sa, s-a dovedit a fi, iată, un semn de mult aşteptată normalitate pentru viaţa culturală a acestui judeţ.