Nostalgie
Elvisdobrescu's Weblog
Soarele tatuează pielea garsonierei, /Coboară ca un păianjen, /Şi tremură firul vieţii noastre ca o frescă/Şi paharele ciobite în care sângele /Strugurelui a-mpietrit, /Moliile destramă plictisite-n vechiul şifonier/Gulere din blană de vulpe argintie, /Oraşul agonizează sub ochii noştri /Ca un câine împuşcat doar cu un cartuş,/ Lumina solară îl înveleşte/ Într-un cocon pufos şi prăfuit, /Din care ţâşneşte în zori /Un bizar fluture pestriţ,/ Pe străzile înguste şi întortocheate,/Femei învelite în roşii rochii de mireasă, /Cu priviri iuţi de nevăstuică, /Îndrumă alaiul la funeraliile ţapului de carton, /Poeţii oraşului îşi fac mâinile căuş,/ Beau stelele din fântână…/Şi fulgera prin ferestre acoperite de cărţi /Femei învelite în olandină/ Strălucitoare ca păsările colibri/Ce ard pe rug între braţe de profeţi. (Mecanica îngerilor)
Am două întrebări:
1. Cine este mai veche: pisica sau mașina?
2. Ideea de pisică sau poza cu mașina?
1. Mai veche este maşina. O pisică este bătrână după vârsta de zece ani, au existat şi pisici care au trăit aproape treizeci de ani, dar media de vârstă este de 15 ani. Nu am întrebat proprietarul dar caroseria din imagine cred că este a unui ARO M461, fabricat înainte de ’89.
2. Nu înţeleg întrebarea. Ce îmi trezeşte nostalgie, la asta vă referiţi? Dacă da, amândouă. Copil fiind, am avut o pisică tare buclucaşă. O să postez un fragment pe blog despre asta. Ideea e că mi-au spânzurat-o vecinii, fiindcă au prins-o „la furat”… În cazul maşinii, nostalgia se subînţelege.
Buna
Stii cumva daca proprietaru ar fi interesat sa vanda masina ?