A murit nana Crinu

În cursul acestei dimineţi a lui Cuptor, a murit şi nana Crinu. Sunt strivit de durere, de tristeţe, de revoltă, de compasiune, de iubire, de milă, de credinţă, de ură, de frică de moarte de dor de singurătate. Nădăjduiesc că odată cu trecere lui acolo unde nu-i durere, nici întristare, nici supin, ci viaţă fără de moarte, va pieri şi cumplitul blestem care a căzut pe umerii familiei sale. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace.

Nu te voi uita niciodată, nană…

La bărbierit*

Când se bărbierea, nana Crinu încălzea apă în ibric,
scotea trusa de ras, desfăcea învelişul unei noi lame,
o monta în aparat,
îşi săpunea faţa şi o freca intens cu pămătuful
muiat în apa din strachină.

Deşi se bărbierea cu atenţie, întotdeauna se tăia.
Se spăla, se ştergea cu prosopul, apoi dădea cu spirt.
Câteva tăieturi tot se mai iveau,
pe acestea le acoperea cu petice de ziar.

Într-o dimineaţă, neştiind eu că are de gând să se bărbierească,
am suflat nasul în prosopul agăţat în tindă.
L-am văzut când s-a şters holbându-se
cu ochii săi scânteietori de hienă.

De-ar fi ştiut de mucii mei,
m-ar fi rupt în bătaie.

* din volumul În rai se purtau blugi, Editura Prier, Drobeta-Turnu-Severin, 2009