Criza economică a readus la viaţă meseria de porumbel mesager. Dacă nu mai găsiţi prin buzunare câteva monede, alegeţi cu încredere varianta mesageriei prin porumbei. Costă doar câteva seminţe…
Elvisdobrescu's Weblog
Soarele tatuează pielea garsonierei, /Coboară ca un păianjen, /Şi tremură firul vieţii noastre ca o frescă/Şi paharele ciobite în care sângele /Strugurelui a-mpietrit, /Moliile destramă plictisite-n vechiul şifonier/Gulere din blană de vulpe argintie, /Oraşul agonizează sub ochii noştri /Ca un câine împuşcat doar cu un cartuş,/ Lumina solară îl înveleşte/ Într-un cocon pufos şi prăfuit, /Din care ţâşneşte în zori /Un bizar fluture pestriţ,/ Pe străzile înguste şi întortocheate,/Femei învelite în roşii rochii de mireasă, /Cu priviri iuţi de nevăstuică, /Îndrumă alaiul la funeraliile ţapului de carton, /Poeţii oraşului îşi fac mâinile căuş,/ Beau stelele din fântână…/Şi fulgera prin ferestre acoperite de cărţi /Femei învelite în olandină/ Strălucitoare ca păsările colibri/Ce ard pe rug între braţe de profeţi. (Mecanica îngerilor)
Daca aveai idei de-astea in Romania sareau 10 timpiti, ca vrei sa le iei scaunul de sub fund, vrei sa fii sef! Si cum esti printre putinii sefi care pot sta si pe scaun pliant, imi dau seama de ce ideile nasc doar la unii
Dragă Justin,
În primul rând, mulţumesc pentru compliment. … “printre puţinii şefi care pot sta şi pe un scaun pliant”… îmi place cum sună. Parafrazând, aş spune că să fii şef e o-ntâmplare, să fii om e lucru mare. Te salut cu dor din Londra, sărutări de mâini soţiei şi urări de sănătate pentru întreaga familie.