Celor care ÎNCĂ ne poartă de grijă prin ţară şi ÎNCĂ nu au înţeles de ce am renunţat la slujbele noastre de şefi ca să plecăm în lumea largă le transmitem salutările noastre, urări de sănătate şi să stea liniştiţi că nu ne întoarcem în România să le(sau ne) luăm slujbele înapoi.
Ne e bine în… Europa, pentru că, îmi pare foarte rău, România nu este în Europa. Ne e bine aici pentru că dăm examenul vieţii cu noi înşine şi pentru că încercăm să reuşim prin noi înşine (sorry, e un slogan liberal, am înţeles că nu se mai poartă democrat-liberalismul după prăpădul social-economic de pe acolo).
Nu, nu regretăm decizia şi nu o vom regreta niciodată. Nu suntem genul de oameni care să ieşim la pensie de la un loc de muncă, nu suntem genul de oameni care se agaţă de funcţii cu ghearele, nu suntem genul de oameni care să accepte jugul sau… alţi şefi (evident, decât dacă sunt mai buni decât noi). „Informaţia de Severin” a avut succes tocmai pentru că am fost liberi să o facem după chipul şi asemănarea noastră, atât cât s-a putut, pentru că reprezintă, la urma urmei, o afacere privată şi e firesc ca politica editorială a patronatului să fie respectată. „Informaţia” a avut succes pentru că era în apele ei, era în opoziţie, dar când eşti la putere…
E adevărat! Nu cunoaştem sentimentul fricii. Nu ne este frică nici de Dumnezeu, pentru că nu i-am greşit cu nimic.
E adevărat! Am reuşit în Anglia într-un timp foarte scurt să ne descurcăm şi să obţinem toate actele necesare şi un job fabulos (atât vă spui deocamdată), dar ăsta nu e noroc, e proiect. Totul a decurs conform planului, etapă cu etapă.
Dacă vreţi să vă cunoaşteţi cu adevărat pe voi înşivă, emigraţi, fraţilor, şi dovediţi lumii de ce sunteţi în stare. E o cale lungă, sinuoasă, prin deşertul ardent şi nu neapărat prin oazele liniştitoare, dar la final poţi cânta liniştit:
“For what is a man? What has he got?
If not himself – Then he has naught.
To say the things he truly feels
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows
And did it my way. ”
Uneori, mânjit de atâtea răutăţi şi invidii, aş vrea ca sufletul să se cureţe cumva singur, precum ochiul sau precum vaginul. Dar atunci nu ar mai fi nevoie să scriu…