Petreci în pace, tata boierule!

This slideshow requires JavaScript.

Zilele acestea se împlinesc douăzeci de ani de când Sfântul Petru, Dumnezeu & co se plictiseau de viață veșnică în Rai și au zis: “Dă-o dracului de treabă, așa nu se mai poate, trebuie să facem ceva!”. Așa că l-au chemat la ei pe bunicul meu, Nelu Mohora, “tata boieru” pentru cunoscători. De atunci în fiecare zi în Rai e sărbătoare iar pe valea Coșuștei doliu.

„Bunicul meu, Ion Mohora, era un om bun,
nefiresc de bun pentru această lume carnivoră.
Singurul din sat care avea bibliotecă şi se spăla pe dinţi.
Era din stirpea rară a pădurarilor pătimaşi – pădurile
încă-i mai poartă doliu.
Oamenii locului îi ziceau „tata boieru’” sau „baronul din plai”.
I se luminau ochii când mă vedea,
păcat că l-am prins în nadirul vieţii sale.
Tata Nelu, cu toată viaţa-i zbuciumată, era om lumeţ,
îi plăcea să petreacă – masa din curtea casei din Firizu
nu s-a ridicat niciodată.”

Petreci în pace, tata boierule! Masa din curtea casei din Firizu nu se va ridica niciodată…