Mirări

Nu am citit lucrarea de doctorat a dlui Victor Ponta astfel că nu mă pot pronunța cu certitudine asupra cazului. Îi dau crezare însă dlui Cristian Tudor Popescu: “Ca să-ţi dai pe loc seama că e vorba de un plagiat primitiv în „teza” lui Ponta nu e nevoie să fii expert, jurist, nu ştiu ce specialist,  cum repetă în neştire diversioniştii de serviciu. E suficient să fii o gospodină sau un şcolar care ştie să scrie şi să citească. Practica de veacuri a plagiatului presupune plasarea unor fragmente de lungime rezonabilă, fără ghilimele şi trimiteri la subsol,  în textul, totuşi, al celui care semnează cartea. Or, în acest sens, V. Ponta nici măcar n-a plagiat – nişte slugi, eventual universitare,  i-au xeroxat pur şi simplu zeci de pagini întregi din alte cărţi.” (fragment din editorialul “Năravuri naziste” publicat în ediția online a ziarului Gândul)

Se naște însă o întrebare:  ce fel de țară este aceea în care cel de la care ai furat zeci de pagini din ceea ce se presupune a fi munca lui de o viață îți semnează laudativ prefața la această hoție ordinară?

Cazul Ponta a devenit un bulgăre de zăpadă mediatic datorită funcției și expunerii sale. Realizați dumneavoastră însă câți ponta sunt în societatea românească,  fie că vorbim de poliție, administrație, justiție sau chiar de piscurile universităților? Câți neaveniți, câți mediocri, câți saltimbanci umplu toate instituțiile statului?