Aveam şase ani. Fulgerele primelor epifanii brăzdau cerurile minţii mele de copil.  Nu ştiu dacă începusem să mă plictisesc sau chiar eram curios, dar ţineam din cale-afară să merg la şcoală. „… brusc, ceva-n mine s-a rupt ca apa femeii când naşte./Începusem să mă tăvălesc pe jos ca un epileptic,/să urlu, să lovesc pereţii cu pumnii şi să strig:/Vreau la şcoală! Vreau la şcoală!/Abia împlinisem şase ani, cărţi nu văzusem/decât pe şifonierul bunicului brigadier,/dar nu conta, eu adormeam şi mă trezeam cu şcoala-n gât.”

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți