Îl chema Giorgio. Evreu venit din Argentina, era administratorul hotelurilor unde lucram în Italia, fiind în acelaşi timp logodit cu patroana lor. Era un tip scurt şi îndesat, cu privire ageră de şoim. Mă îndrăgea, pentru că vorbeam bine italiana – cred că eram printre puţinii, cu tot cu băştinaşi, care puteau recita din Dante –, eram foarte muncitor şi putea să discute cu mine despre orice.

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți