Mă-ntorc, iată, ca Ulise, după ani de rătăcire, în Ithaca mea, în insula paradiziacă a  hârtiei de ziar, cu ţărmurile ei albe mirosind dumnezeiesc a tipar, la invitaţia prietenului Marius Cilibia. Mărturisesc că o fac cu smerenie şi teamă. Scrisul la gazetă e treabă serioasă, nu joacă, mai ales când te-nhami lângă un taur care scuipă flăcări pe nări. Mult noroc, dragă Marius, cu acest proiect editorial, şi la mulţi ani!

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți