Casă, dulce casă!

Am fost un norocos: nu am avut, până să vin în Englitera, grija chiriei. Nici măcar în timpul universităţii, pentru că maică-mea mi-a cumpărat o garsonieră (pardon, apartament cu o cameră) de cum am intrat. Am fost scutit, astfel, de traiul în comun la cămin, deşi nu neg că viaţa în cămin are farmecul ei, dar şi de neliniştile inerente plăţii chiriei.

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți