Fish and chips (III)

Prânzul de duminică sau Sunday roast este o altă tradiție britanică, importanța sa fiind dată de haina familială pe care o îmbracă, fiind mai mult o reuniune de familie sau între prieteni. Își găsește originile în tradiția creștină, unde, după slujba de duminică, întreaga familie se strângea în jurul mesei. Tradiția continuă, numai că prânzul nu mai are loc în spațiul sacru și intim al casei – puțini sunt cei care mai gătesc acasă, ori dacă o fac, cumpără semipreparate din supermarketuri – ci în restaurant. Lumea mănâncă la restaurant aici așa cum – îmi pare rău să o spun – o făceau românii pe vremea lui Ceaușescu.

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți

Fish and chips (II)

Tradiţionala mâncare fish and chips” este lipită de englez cum este sarmaua de român. Dar bucătăria britanică este mult mai mult decât fish and chips, tot aşa cum bucătăria românească este mult mai mult decât neaoşa sarma. Englitera a reuşit să renască din propria cenuşă şi să se reinventeze în domeniul culinar – chiar dacă nu are încă nici jumătate din stelele Michelin cu care se pot lăuda ţări precum Franţa, Italia sau Japonia.

Continuarea în săptămânalul Buletin de Mehedinți