Parfumar (fragment)

Bunică-su dormea întotdeauna cu becul aprins la casa din vale. Era o beznă totală în întreg satul, și doar acest bec lumina ca un far pentru corăbii, îl vedeai de la Cotul Luncii așa cum vezi Luceafărul pe cer, a doua planetă de la Soare, vizibilă cu ochiul liber înaintea zorilor dacă te uiți spre est – Luceafărul de dimineață – sau în amurg dacă te uiți spre vest – Luceafărul de seară – , fiind cel mai strălucitor corp de pe bolta cerească, Venus fiind cea mai apropiată planetă de Pământ. Reversul acestei superstiții era că dimineața prindeai o apocalipsă a insectelor, perdelele erau un insectar viu, treptele scării erau pline de tot felul de vietăți înaripate mai mici sau mai mari, unele încă vii după ce se rotiseră întreaga noapte în jurul acelei Luni incandescente, într-o atracție fatală, pentru că evoluaseră de-a lungul milioanelor de ani să călătorească după lumina Lunii și a stelelor, conform principiului orientării transversale, prin menținerea unei relații unghiulare constante cu o lumină cerească strălucitoare, dar invenția lui Edison le bulversase complet universul. Într-o zi, tata Boieru’, cum îi zicea Petrică Ciobanul, venise acasă cu niște plăci dreptunghiulare adezive antiinsecte lipicioase ca mierea și orbitor de albe ca zăpada iarna. Se uitase îndelung la aceste plăci, iar degetele i se năclăiau când le atingea. Bunică-su, într-un maiou alb și pijamale dungate ca hainele pușcăriașilor din filme, le montase chiar pe pervazul geamului, la mică distanță de balonul de sticlă umplut cu gaz inert în interiorul căruia se afla filamentul răsucit de wolfram ce devenea incandescent odată străbătut de curentul electric. Dimineața se treziseră ca întotdeauna, în cucurigatul cocoșului lui Angela, în cântatul păsărelelor, în concertul greierilor, uimiți amândoi de geometria imaculată a perdelelor. În schimb, plăcile acelea lipicioase erau un Iad al lepidopterelor, molii și fluturi cu corpuri bombate sau alungite și catifelate într-o parte, aripi membranoase acoperite cu solzi mărunți de culori diferite ici și colo, fluturi mari, greoi, mai mult nocturni, cu antene scurte și aripile ținute în repaus ca un acoperiș de casă, fluturi mici împestrițați ca niște bibilici, fluturi de talie medie, cu antene ca o măciucă, cu aripile anterioare înguste și rotunjite la vârf, de culori vii, metalice, fluturi mici cu aspect atipic, cu aripi înguste și divizate în mai mulți lobi cu aspect de pene, fluturi crepusculari, cu aripile ținute strâns pe lângă abdomen, fluturi albi cu peri lânoși, fluturi mici cu corp subțire, antenele vărgate și aripile colorate ca un evantai. Iar într-un colț, supraviețuitor al acestui iad adeziv, fluturele cap-de-mort, în toată splendoarea lui, cu toracele brun închis, păros, iar în partea dorsală un desen galben brun în formă de craniu, ca un steag de pirați. Hoțoman mare acest fluture, care nu se hrănea cu nectarul florilor, ci cu sucuri ce se scurgeau din rănile copacilor și în special cu miere, probabil că venise de la stupii lui Victor, după ce se ospătase toată noaptea din celulele de faguri unde era adăpostită prețioasa hrană, după ce reușise să păcălească albinele emițând vibrații ca regina lor și chiar imitând mirosul feromonilor albinelor ca un parfumier desăvârșit. Nu-i provoca nicio încântare această născocire a oamenilor mari, deși la început se bucurase la vederea acelui mozaic înaripat, pentru că nu putea nici măcar să le folosească pentru insectar, erau toate insectele o pastă cleioasă și diformă. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s