2012 in blogging

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 20,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 5 Film Festivals

In 2012, there were 31 new posts, growing the total archive of this blog to 161 posts. There were 372 pictures uploaded, taking up a total of 592 MB. That’s about a picture per day.

The busiest day of the year was April 24th with 549 views. The most popular post that day was Fotoreportaj despre cum iarna timpurie nu-i ca vara cea zglobie….

More about this in the annual report 2012 in blogging

 

Presa, a patra curvă în stat!

Uitasem cum se face presă pe acasă! Cum apare un articol despre țărișoara noastră, musai sărim și noi de cur în sus să facem o știre. De această dată „francejii” de la National Geographic recomadă turiştilor, într-un număr special numit „101 circuite turistice“, o plimbare într-o căruţă trasă de boi şi plină de fân. Așa că hop și noi călare pe subiect, apoi fuguța la agentul de turism care este bucuros că prestigioasa revistă ne bagă în seamă dar conchide abrupt că ar fi greu de organizat o plimbare cu căruţa cu boi. Bineînțeles că nu lipsește din peisaj veșnicul șablon “Românii nu știu ce frumuseți au”.  Kill yourselves, dragi colegi!

Credeți cumva că această prostie se termină aici? Nicidecum. Articolul este ilustrat cu o fotografie înfățișând niște țărani și un car cu boi cu explicația Car cu boi FOTO: http://andreiciurcanu.wordpress.com.

01 adevarul 02 adevarul

Mă uit mai atent. Parcă seamănă cu o fotografie făcută de mine acu’ trei ani, cu confrații Justin și Eugen, când ne-am căcat pe noi de frig pe la Podeni, județul Mehedinți. Dar nu numai că seamănă, e identică. E fotografia mea.

06 blog elvis dobrescu galerie 07 fotografia mea

Furtul ăsta pe față mă întrigă, nu e vorba de pretenții financiare, ci de faptul că e munca mea. Așa că mă hotărăsc să îi scriu autoarei articolului.

03 adevarul comentarii

Iată ce îmi răspunde:  “Fotografia am gasit-o pe http://andreiciurcanu.wordpress.com (după un search pe Google), la fel cum văd că apare şi la acest articol postat pe Caţavenicii -http://www.catavencii.ro/Un-zilier-din-vaslui-a-acceptat-functia-de-prim-ministru_0_2933.html – , de aceea s-a menţionat sursa ei ca fiind de pe http://andreiciurcanu.wordpress.com. Corectarea sursei foto a fost deja făcută la acest articol. Poate că ar trebui să luaţi legătura cu posesorul blogului respectiv.”

Cum, și Cațavencii?! I can’t believe my eyes.

05 catavencii

În cele din urmă mă hotărăsc să arunc o privire si pe blogul acestui domn, Andrei Ciurcanu. Pare un ziarist serios, anchete grele, nu glumă… Găsesc și ceea ce mă interesează, fotografia mea, ilustrând un articol numit „Integrarea pe uliță”. Fără a cita sursa, autorul, nimic… Frumos îți șade, domnule ziarist!

04 blog andrei ciurcanu

O țară de plagiatori, de la prim-ministru în jos…

Lăsând furtișagurile astea deoparte, dacă vă era dor de fotoreportajul respectiv, îl găsiți aici

 

Mirări

Nu am citit lucrarea de doctorat a dlui Victor Ponta astfel că nu mă pot pronunța cu certitudine asupra cazului. Îi dau crezare însă dlui Cristian Tudor Popescu: “Ca să-ţi dai pe loc seama că e vorba de un plagiat primitiv în „teza” lui Ponta nu e nevoie să fii expert, jurist, nu ştiu ce specialist,  cum repetă în neştire diversioniştii de serviciu. E suficient să fii o gospodină sau un şcolar care ştie să scrie şi să citească. Practica de veacuri a plagiatului presupune plasarea unor fragmente de lungime rezonabilă, fără ghilimele şi trimiteri la subsol,  în textul, totuşi, al celui care semnează cartea. Or, în acest sens, V. Ponta nici măcar n-a plagiat – nişte slugi, eventual universitare,  i-au xeroxat pur şi simplu zeci de pagini întregi din alte cărţi.” (fragment din editorialul “Năravuri naziste” publicat în ediția online a ziarului Gândul)

Se naște însă o întrebare:  ce fel de țară este aceea în care cel de la care ai furat zeci de pagini din ceea ce se presupune a fi munca lui de o viață îți semnează laudativ prefața la această hoție ordinară?

Cazul Ponta a devenit un bulgăre de zăpadă mediatic datorită funcției și expunerii sale. Realizați dumneavoastră însă câți ponta sunt în societatea românească,  fie că vorbim de poliție, administrație, justiție sau chiar de piscurile universităților? Câți neaveniți, câți mediocri, câți saltimbanci umplu toate instituțiile statului?

Petreci în pace, tata boierule!

This slideshow requires JavaScript.

Zilele acestea se împlinesc douăzeci de ani de când Sfântul Petru, Dumnezeu & co se plictiseau de viață veșnică în Rai și au zis: “Dă-o dracului de treabă, așa nu se mai poate, trebuie să facem ceva!”. Așa că l-au chemat la ei pe bunicul meu, Nelu Mohora, “tata boieru” pentru cunoscători. De atunci în fiecare zi în Rai e sărbătoare iar pe valea Coșuștei doliu.

„Bunicul meu, Ion Mohora, era un om bun,
nefiresc de bun pentru această lume carnivoră.
Singurul din sat care avea bibliotecă şi se spăla pe dinţi.
Era din stirpea rară a pădurarilor pătimaşi – pădurile
încă-i mai poartă doliu.
Oamenii locului îi ziceau „tata boieru’” sau „baronul din plai”.
I se luminau ochii când mă vedea,
păcat că l-am prins în nadirul vieţii sale.
Tata Nelu, cu toată viaţa-i zbuciumată, era om lumeţ,
îi plăcea să petreacă – masa din curtea casei din Firizu
nu s-a ridicat niciodată.”

Petreci în pace, tata boierule! Masa din curtea casei din Firizu nu se va ridica niciodată…